Sapte dintre minerii care au cobo-

rat sambata in sutul de noapte la Anina nu s-au mai intors vii la supra-

fata. Peste cinci zile, trei dintre ei ar fi trebuit sa treaca in randul disponibilizatilor si sa incaseze platile compensatorii. Accidentul din 14 ianuarie le-a grabit destinul. (Fotoreportaj) Sapte dintre minerii din schimbul patru care au coborat sambata in Mina Anina nu s-au mai intors vii la suprafata. Alti doi ortaci se lupta intre viata si moarte la spital. Grozavia s-a intamplat cu doar cinci zile inainte ca abatajul sa fie inchis. Destinul nemilos n-a mai avut rabdare.

"Noroc bun... 2004." Asa ureaza, cu lumina saracacioasa, cateva beculete prinse la intrarea in mina. Pentru sapte mineri de la Anina, drumul s-a oprit la 14 ianuarie 2006. Pe coltul unei banci din "lamparie", Vasile Balan isi asteapta baiatul ramas in maruntaiele pamantului. "Dimineata, pe la sapte, m-au sunat ca a fost un accident la mina. Mi-au spus sa merg sa vad daca n-a patit ceva si Danut al meu", povesteste cu un calm care te sperie fostul artificier de la Mina Anina. Si tot el, cu vorbe alese, ca ale unui profesor de la catedra, ne explica fiecare pas al muncii de miner. "Echipele sunt de doi... uneori de trei oameni. Minerul, ajutorul de miner si vagonetar", adauga Vasile Balan.

SOARTA. Baiatul lui era ajutor de miner. S-a tot gandit sa se puna pe lista de disponibilizati... Dupa aceea s-a razgandit. Apoi iar s-a trecut.

Langa fostul artificier din Mina Anina sta o fata cu privirile pierdute si un baiat. "Nora mea si baiatul meu mai mic. E student. Are numai calculatoare in cap. Vrea sa plece in Germania", incearca sa-si schimbe gandurile Vasile Balan. Si feciorul pe care-l asteapta din subteran voia sa plece in Germania. In ultimul concediu, lucrase acolo sase saptamani si cunostea bine limba. Mezinul vrea sa para puternic, dar la fiecare zgomot