Acest Supliment se regăseşte la intersecţia dintre „CNDB – Pune-ţi o dorinţă“ şi „Jos din turnul de fildeş, înapoi pe metereze“, temele celor două dezbateri pe care Observator cultural le-a organizat, la Centru, de la începutul acestui an.
La începutul acestui an, Mihai Mihalcea urma să părăsească postul de director al Centrului Naţional al Dansului Bucureşti – ceea ce lansa (şi a lansat) în discuţii tema evaluării primilor cinci ani ai CNDB. Dar, întîmplător sau nu, momentul a coincis cu începerea lucrărilor la „noul Teatru Naţional“, ceea ce, pe scurt (detaliile le dă, în acest Supliment, Mihalcea însuşi), lăsa Centrul fără sediu; în aer, aşadar, managerial şi spaţial, pînă cînd inerţia statală a dat semne că se lasă mişcată.
Cum chestiunea sediului părea, la un moment dat, să se stabilizeze, am gîndit acest supliment drept o sinteză a punctelor de vedere asupra felului în care Mihai Mihalcea şi Vava Ştefănescu (director artistic) au construit strategia CNDB de-a lungul mandatului lor, în condiţiile în care i s-au reproşat Centrului, pe de o parte, atragerea unui număr neimpresionant de spectatori, pe de altă parte, limitarea viziunii artistice la direcţii experimentale şi interdisciplinare, intersecţia celor două critici traducîndu-se prin faptul că CNDB nu a provocat apariţia unui mainstream în dansul contemporan. Coregrafa italiană Valentina Desideri şi unul dintre pionierii dansului modern/ contemporan în România, Sergiu Anghel, analizează în textele lor această condiţie ontologică controversată a Centrului Naţional al Dansului, în timp ce Paul Dunca şi Manuel Pelmuş scriu despre funcţia artistic-formativă pe care a avut-o CNDB.
Oameni care mişcă lumea este „deviza“ sub care a acţionat CNDB din 2006 pînă acum.
Vă prezentăm acest Supliment, inclus în revista Observator cultural, nr. 311 (569), din 31 martie
