„Jurassic Park”, la fel ca majoritatea filmelor de ficţiune cu subiecte asemănătoare, ne-a adus pe ecran imaginea dinozaurilor care trăiau în păduri luxuriante, specifice unei clime calde şi umede. Tot filmele, dar şi reconstituirile făcute până de curând de oamenii de ştiinţă ne-au prezentat cumplitele fiare preistorice ca pe un soi de balauri nătângi, acoperiţi cu solzi de şopârlă ori cu scuturi cornoase, aşa cum au şi acum majoritatea crocodililor. Cercetările din ultima vreme demonstrează însă că ambele imagini sunt doar parţial corecte. Pe de o parte, pe vremea dinozaurilor, nu toată planeta se bucura de o climă foarte caldă. Motiv pentru care nici nu semăna, peste tot, cu o imensă junglă ecuatorială. Iar pe de altă parte, nu toţi dinozaurii erau acoperiţi cu piele solzoasă.

Spectaculoasele situri din nord-vestul Chinei, care de câţiva ani încoace a devenit unul dintre cele mai complexe „laboratoare” paleontologice, au clarificat, într-o mare măsură, aceste aspecte.

De fapt, cum arăta Pământul nostru pe vremea când era „Planeta dinozaurilor”? Bazându-se pe nenumărate descoperiri paleontologice, dar şi pe cercetări geologice extrem de complexe, savanţii zilelor noastre au reuşit să refacă ceea ce am putea numi „portretele-robot” ale Terei, care îi redau înfăţişarea, aşa cum s-a schimbat ea de-a lungul erelor, în zeci şi sute de milioane de ani. Vremuri extrem de îndepărtate, când geografia lumii nu semăna mai deloc cu cea din zilele noastre. Şi pe atunci existau munţi, dealuri şi câmpii, deşerturi aride, dar şi păduri de nepătruns, toate înscrise în conturul unor continente cu ţărmurile scăldate de alte mări şi oceane. O lume care acum ne apare de-a dreptul străină, aproape extraterestră. Este drept că în anumite perioade ale istoriei noastre planetare, inclusiv pe vremea dinozaurilor, clima a fost mai caldă decât cea din zilele noastre.

Dar