Icoană din colecţia părintelui Costel Burlacu

Creştin ortodocşii întâmpină cu bucurie, în joia din cea de-a şasea săptămână după Sfintele Paşti, un mare praznic împărătesc: Înălţarea Domnului.

Această mărită sărbătoare a fost proroocită în Psalmi cu 800 de ani înainte a se petrece de către Proroocul David: “Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul Slava Ta!” (Psalmi 56,7). Praznicul Înălţării a căpătat o solemnitate deosebită în timpul Sfintei Împărătese Elena care, după ce a găsit Sfânta Cruce pe care a fost răstingnit Mântuitorul, a ridicat mai multe biserici, între care un sfânt aşezământ chiar pe Muntele Măslinilor. Să nu uităm totodată că sărbătoarea Înălţării este unul dintre cele mai vechi praznice creştine. Sf. Roman Melodul a elaborat, în secolul al VI-lea, Condacul şi Icosul sărbătorii. Ulterior, imnografii Sf. Ioan Damaschin şi Sf. Iosif Imnograful au alcătuit canoanele din Slujba Înălţării.

Despre acest praznic, “care covârşeşte mintea omenească”, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea, în secolul al IV-lea, într-una din predici: “Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu(...) Şi noi, care păream nevrednici de pământ, astăzi ne-am înălţat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pământ, ne-am înălţat la Împărăţia cea de sus şi am trecut peste ceruri şi am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; şi acea natură, care fusese alungată din Rai de către heruvimi, astăzi s-a ridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a săvârşit această mare minune? Cum ne-am ridicat la această înălţime noi, care am mâniat pe Domnul şi nu păream vrednici nici de pământ? (...) Mijlocitorul păcii este Fiul Aceluia Care ne cheamă la pace; nu un om, sau înger, sau arhanghel, ori vreun altul dintre slujitorii lui Dumnezeu, ci însuşi Fiul lui Dumnezeu este mijlocitor. Şi ce face Mijlocitorul? Ceea ce se cuvine mijl