"Stim ca sistemul nostru de asistenta medicala este defect: exagerat de scump, groaznic de ineficient, care ii expune pe oameni la o nesiguranta cronica".
Pare un pasaj din presa romaneasca a ultimelor zile, nu-i asa? Nu-i asa. Este un pasaj din cartea "Indrazneala de a spera" scrisa in urma cu 4 ani de actualul presedinte ... american, Barack Obama, si de refera, evident, la sistemul sanitar din SUA.
Si nu este singura surpriza. Lectura cartii ne arata ca sistemul de invatamant din SUA sufera cam de aceleasi boli, iar disputele din jurul lui se refera tot la banii care trebuie pompati in el si in ce conditii. Ne arata ca, in afara momentului votului, in sala de plen a Senatului nu e mai mult de o mana de senatori.
Ne arata ca si acolo viata politica a ajuns ingrozitor de degradata, ca se recurge la arme din ce in ce mai mizere, ca suspiciunile de frauda electorala sunt adesea foarte mari, ca oamenii nu se regasesc prea mult in prioritatile multor politicieni: "ceea ce este ingrijorator este discrepanta dintre gravitatea problemelor noastre si slabiciunea politicii noastre - usurinta cu care suntem distrasi de trivialitati si maruntisuri, evitarea cronica a deciziilor dificile, aparenta noastra incapacitate de a ajunge la un consens functional pentru a rezolva o problema importanta".
Citirea cartii este un excelent exercitiu mai ales pentru romanii care, periodic, isi smulg parul din cap intrebandu-se in ce tara traim si de ce e la noi ca la nimenea. Sa ne linistim! Nu suntem originali nici macar in privinta problemelor noastre. Unde ne ducem noi, de acolo vin altii si ar fi suficiente putin mai multa deschidere si curiozitate pentru a descoperi acest lucru.
Si totusi, o diferenta imensa exista si ea este esentiala. Noi avem doar aceleasi probleme, dar nu avem si oamenii care sa lupte cu ele. Nu avem liderii
