Pentru a obtine fondurile necesare activitatii sportive, managerii au de invatat de la functionarii din birouri. Exista o tirada sfinta a functionarilor de birou, care mai apare si acum, sporadic, la intocmirea necesarului de rechizite. „Daca ai nevoie de 15 pixuri in birou, cere 20 ca sa fii sigur ca obtii macar 10". Lunga experienta a birocratiei (nu neaparat comunista!) arata ca seful de serviciu onest, cere exact 15 pixuri si dupa aceea se vaicareste ca de la contabilitate nu i s-au aprobat decit cinci. Ce legatura poate fi intre acest tertip functionaresc, cu pretentii de strategie, si sportul? Impartirea fondurilor venite de la mult-asteptata Fundatie pentru Sportul Iesean, a luat in calcul trei categorii: fotbal, celelalte sporturi pe echipa, si sporturile individuale. Si a folosit trei criterii: popularitate (recte, imagine), performanta si cerinte. A iesit un decalaj imens intre prima categorie si celelalte, contestat de multi dintre conducatorii de cluburile sportive. Nimeni nu are pretentia unei imparteli echitabile intre aceste trei categorii, stiuta fiind popularitatea sportului-rege ca vector de imagine, dar si sumele mult mai mari pe care fotbalul le consuma, in materie cu celelalte discipline. Daca la Iasi s-a izbutit incropirea unei echipe de fotbal care reuseste sa tina hangul primului esalon, atunci ar fi pacat ca acesta sa ramina de izbeliste. Celelalte sporturi de echipa din Iasi, nu sint chiar mai performante decit cel cu balonul rotund, dar ar putea avea un drum mai deschis spre performanta. Cazul Resitei, un oras mult mai mic ca Iasul, dar care a produs o cistigatoare de Cupa Europeana la handbal, este elocvent, deoarece nici cele trei mari echipe de fotbal bucurestene nu pot visa la o asemenea onoare. Insa, la Iasi, performantele in sporturile de echipa, atitea cite au fost, apartin trecutului: Penicilina la volei, Terom (Aura) la handbal, Po