De două zile, teatrele bucureştene găzduiesc spectacolele Festivalului Naţional
În Festivalul Naţional de Teatru, care a început sâmbătă la Bucureşti, sunt spectacole dintre cele mai variate, montate pe texte de autori din toate timpurile: de la Homer, Euripide, Shakespeare, Dostoievski, Cehov la Beckett, Ionesco, Tankred Dorst, Eric Bogosian, Rodrigo Garcia şi la mai tinerii noştri dramaturgi Theo Herghelegiu, Gianina Cărbunariu, Mihaela Michailov.
Acest festival "Naţional" cu latură internaţională se numeşte simplu FNT şi multă lume se întreabă astăzi de ce nu mai poartă numele "I.L. Caragiale". Bunăoară, George Banu, referindu-se la cei 20 de ani ai festivalului, scriind cu respectul pentru trei directoare care şi-au lăsat amprentă adâncă în organizarea manifestării - Cristina Dumitrescu, Marina Constantinescu şi Cristina Modreanu, spune: "Un regret: de ce Festivalul şi-a pierdut patronul «Caragiale» pentru a se rezuma la anonimatul unei sigle neutre: FNT!".
Chiar dacă ar ajunge să se numească "Internaţional" în loc de "Naţional", pentru că se doreşte ca această latură să fie cât mai bine reprezentată în cadrul evenimentului teatral din Capitala României, numele de "Caragiale" nu i-ar diminua prestigiul, din contră. Tot aşa cum nu-i diminuează prestigiul numele de "Cehov" celui mai mare festival internaţional de teatru din Rusia, care se ţine în fiecare an la Moscova. Am spune simplu, în continuare: "Festivalul Caragiale". Unii ar motiva că nu avem pentru festival spectacole pe texte de Caragiale. Oare e un criteriu? În 2002, când s-au împlinit 150 de ani de la naşterea lui Nenea Iancu, s-au realizat montări pe piesele lui aproape în toate teatrele din Bucureşti şi din ţară. În unele se programase Integrala Caragiale. Apoi, sporadic, s-a mai pus în scenă Caragiale.
Nu, nu e vreun "Caragiale" în programul celui de-al
