Cu ajutorul exerciţiilor specifice, realizate sub îndrumarea unui terapeut, se pot obţine progrese în cazul unor tulburări neurologice.
Kinetoterapia este recunoscută, în primul rând, pentru beneficiile pe care le aduce persoanelor cu probleme de deplasare, cu afecţiuni musculare sau osoase ori celor care au suferit un accident. Însă studiile realizate de-a lungul timpului au dovedit că acest tip de terapie fizică poate fi de ajutor inclusiv în tulburări de tipul autismului, dislexiei (tulburare de învăţare caracterizată prin dificultatea de a identifica literele şi de a citi) şi sclerozei multiple.
1. Autism
În caz de autism, primele rezultate se pot observa chiar şi la o lună de la începerea programului de kinetoterapie, în funcţie de potenţialul fiecărui copil. Este cunoscut faptul că micuţii cu autism pot dezvolta probleme de mers (merg pe vârfuri etc.). „Rolul kinetoterapiei este de dezvoltare şi de menţinere a forţei musculare, a coordonării, a motricităţii şi a echilibrului specifice vârstei", spune Irina Raluca Petcu, fiziokinetoterapeut în cadrul Cabinetului de recuperare Iri&Co din Bucureşti.
Specialiştii recomandă ca acest program să înceapă cât mai devreme după diagnosticarea afecţiunii. „Printre exerciţiile recomandate se numără urmărirea unei mingi pe masă, iniţial doar cu privirea şi apoi şi cu mişcarea gâtului, sărituri ritmice cu mâinile sus, mers târâş înapoi şi lateral", explică specialistul.
2. Dislexie
Kinetoterapia este recomandată şi în caz de dislexie, pentru dobândirea atenţiei distributive, concentrării şi gândirii logice. Aceasta este o tulburare de învăţare ce are la bază o disfuncţie neurologică asociată, în multe cazuri, cu lipsa orientării în spaţiu, precum şi cu dezvoltarea incompletă a capacităţii de mişcare a mâinilor.
„Acest tip de terapie ajută la formarea
