Cînd e vorba de un scrutin sau de un referendum cu o slabă rată de participare, englezii folosesc o expresie teribil de plastică. Se spune că poporul has voted with its feet, că a votat cu picioarele. Asta nu înseamnă că oamenii au votat prost, ci că au evitat secţiile de vot, ducîndu-se către destinaţii mai simpatice decît miza electorală. (Apropo, în Marea Britanie se votează fără probleme în zilele de lucru. În drum spre slujbă, oamenii trec pe la secţie, aleg pe cine vor şi îşi văd de treabă. La noi s-a crezut că o astfel de soluţie dezorganizează economia. Rezultatul e că-n week-end, mai ales pe vreme frumoasă, lumea fuge la iarbă verde sau la vila cu 16 camere de la Ponoare sau din Canare. Iar dacă plouă sau ninge, preferă să stea-n casă şi să se uite la ştiri. E drept că "la ei" pierzi doar cinci minute între cabina de vot şi urnă. Ciudăţenii englezeşti!) Duminică, bucureştenii au votat cu picioarele. Prin secţii bătea vîntul. Şefii de comisii ronţăiau covrigi şi se tachinau cu ziaristele. Prevăd că politicienii vor tuna şi fulgera, ca de obicei, pe tema electoratului fără conştiinţă civică. Mi se face pielea de găină cînd mă gîndesc de cîte ori voi auzi acel jenant loc comun dacă nu votezi, nu poţi să-ţi dai cu părerea! De parcă absenţii n-au dreptul să ştie ce se întîmplă cu impozitele pe care trebuie să le plătească. Bani de care nimeni nu vrea să dea socoteală. Mă rog, în linii mari se cam ştie: banii noştri sînt deturnaţi cu eficientă graţie de gonflata clasă a celor condamnaţi la caznele funcţiei publice. Ce-şi doresc bucureştenii? Nu mare lucru: canalizare, curăţenie, spaţii verzi, siguranţă, preţuri decente la utilităţi, servicii sociale. N-am auzit să ceară cineva metrouri suspendate, heliport pe Ateneu sau terenuri de golf în Floreasca. Cu toate astea, au existat şi candidaţi atît de mesianici, încît ne-au promis un întreg dulap de tichii de m