Inventivitatea in a gasi modalitati prin care sa-ti faca statul niscai cadouri este debordanta! Ca si inventivitatea in devalizarea banului public din partea tocmai a celor pusi sa il administreze. Cand, cu ani in urma, la incheierea procesului de privatizare in masa, asa-numitele Fonduri ale Proprietatii Private - structurile inventate pentru intermedierea transferurilor catre populatie a proprietatii prevazute a intra gratuit in posesia acesteia, prin inlocuirea cupoanelor primite cu actiuni la intreprinderi de stat - s-au transformat in asa-numite Societati de Investitii Financiare (SIF-uri) si acestea s-au dat, nevoie mare!, asa deodata, drept private, s-a putut crede ca se traieste un episod de cosmar. Adica cum private?! Se constituisera printr-un cadou de la stat, adica de la biata populatie, nu dadusera nimic populatiei care devenise de fapt proprietar si apoi cativa impiciorogati pe acolo se dadeau capitalisti!
Acest episod bulversant invedera capitalismul de cadou din Romania postdecembrista. Ceva mai rau decat capitalismul de furt, pentru ca cei ce au furat macar s-au straduit cu ceva, dar cei ce au devenit capitalisti din cadou de la stat n-au facut nimic altceva decat sa stea si sa le bage cineva in gura si in buzunare.
Episodul avea precedente semnificative. S-ar putea spune chiar ca tranzitia a inceput cu niscai cadouri facute la unii si la altii, prin distribuirea, spre a fi avute in grija, a unor felii de exporturi sau de importuri. O operatiune de anvergura, parohiata politic, din serialul capitalismului si capitalistilor de cadou a constituit-o acordarea, fara nici o noima si fara vreo garantie, unor persoane, publice sau sub acoperire, de credite bancare despre care se stia bine ca nu vor fi returnate. Asa au aparut miliardarii de carton si asa au falimentat banci de stat precum Bancorex sau Banca Agricola.
Episodul SIF-uril
