Comuna ieşeană Grajduri are vreo 3.000 de români şi 1.000 de ţigani, scandaluri la ceas de seară, un birt, un bust ce-l reprezintă pe fostul şef de post şi un agent trist. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu
La ceas de seară, când mascaţii pătrund în lumea înţesată cu poveşti de război şi de iubire a ţiganilor din comuna ieşeană Grajduri, scandalagiii îşi pun o întrebare aproape legitimă: le intră în casă mascaţii poliţiei sau ţiganii mascaţi din comuna rivală Ciurea? Au fost situaţii în care, pentru că locuitorii vreunei case-turn stăteau regulamentar cu faţa la podea în timpul unei razii, le-au dispărut din casă felurite lucruri de valoare.
Aşa că o razie adevărată devine, inevitabil, o situaţie complicată, care se rezolvă, de obicei, după intervenţia poliţistului local, înzestrat cu mult mai multă credibilitate în ochii comunităţii decât o gaşcă de mascaţi la un loc. E cel pe care lumea îl ştie şi-l acceptă, cel care le face buletine şi le dă amenzi şi le mai zice uneori că scandalul se poate rezolva şi după altă lege decât cea ţigănească. Omul bun în uniformă, cum ar veni.
La numărătoare de agenţi
E însă greu în ziua de azi să fii poliţist - mai ales unul bun - într-o comună-problemă, şi e vorba, în general, de bani. Din patru posturi aprobate pentru comuna asta fără vreun bec pe stradă, însă cu maşini de lux, birt cu mese din plastic şi fără scaune, e ocupat unul singur. Agenţii au plecat, unul câte unul.
Cel care a fost şef de post până în septembrie, de exemplu, Ciprian Asmarandei, a trebuit să se mute mai aproape de Paşcaniul natal, pentru că bugetul de stat n-a mai găsit bani pentru a-i acoperi chiria. A ajuns, în schimb, vedetă la ştiri, după ce ţiganii conduşi de bulibaşa Gagarin Stănescu i-au ridicat un bust din ipsos. Aşa, de dor. Un bust care, în treacăt fie spus, îi seamănă doar la uniformă. @N_P
