In urma cu un veac, sportul la moda la romani era ciclismul. Primele velocipede aparusera in Bucuresti la 1869. In acelasi an, Societatea Romana de Arme, Gimnastica si Dare la Semn organizase si prima plimbare in grup intre Herastrau si Baneasa, speriind taranii localnici: "Mai, iaca Dracul! ". "Nu-i Dracu', mai, e drumul de fier", scria amuzat ziarul Adunarea Nationala.
Ciclismul ajunge repede un fel de sport national. In 1891, ia fiinta la Bucuresti Clubul Velocipedistilor, care pune la cale competitii pana prin localitatile vecine.
"Toata lumea umbla pe bicicleta - scria in 1896 ziarul Adevarul. Studentii, functionarii comerciali, cocotele, militarii, factorii postali, damele oneste si toti etcetera din lume. Dimineata, de la Sosea la Baneasa e o spuza. In padurea Baneasa aglomeratia e enorma, damele si barbatii dau din picioare ceasuri intregi; idilele si-au schimbat cadrul, iar amorul, in loc de doua aripe, are doua roate." Velocipedele se gaseau de cumparat in toate magazinele, unde se vindeau si alte articole - de vanatoare, de scrima, arme si munitii... Apar repede ateliere de reparare si intretinere, apar profesori care se ofera sa dea lectii de initiere in mersul pe bicicleta. Se amenajeaza o pista speciala pentru ciclism la Sosea. Pe partea stanga. Pe dreapta erau calaretii, pe mijloc pietonii. Deja la 1896 se inaugura si un al doilea rond. Acolo unde nu exista posibilitatea unor amenajari pentru noul mijloc de locomotie, se mergea de-a valma cu trasurile, caii si in curand cu automobilele, ca la Iasi, in fata Teatrului National. Birjarii erau cei mai nemultumiti de velocipedele aparute atat de brusc pe strazile pe care nu umblasera pana atunci decat ei si tramvaiele. Le luau clientela si le incurcau circulatia.
In loc sa stea tolanite intre pernele cupeului sau landoului, tinerele orasence isi etalau eleganta, frumusetea si voio