Un cititor al citynews.ro ne-a scris un mail despre problema bisericilor gălăgioase din Cluj, criticate de o parte dintre oameni, apărate de alţii.

Chestiunea bisericilor zgomotase din Cluj nu ține - așa cum unii încearcă să minimalizeze - doar de poluarea fonică, ci de invadarea nenecesară și deloc binevenită a vieții intime a individului de către bisericile prea zgomotoase.

Citind editorialul "Opriţi boxele Bisericii. Daţi drumul la manele!" pe care l-am găsit deosebit de părtinitor, consider că se impune folosirea dreptului la replică pentru complementarea unor idei exprimate în articol.

În primul rând, cu profundă revoltă, constat - încă de la începutul articolului - aducerea discuției în ridicol, prin introducerea în discuție a manelelor zgomotoase de la mașinile second hand, de parcă o astfel de generalizarea ar fi corectă, sau de parcă acțiunile unor prost crescuți ar putea, cumva, justifica acțiunile unor biserici. Care ne este etalonul, în acest caz?

Apoi, împotriva unor astfel de înapoiați avem soluții, legale și aprobate. De ei ne putem apăra. De biserică, însă, nu.

În al doilea rând, nu avem de-a face cu o ofensivă a oamenilor agasați de clopote și slujbe în timpul programului de liniște din bloc, ci aceasta este o defensivă împotriva invaziei spațiului public într-o manieră, după cum spuneam, nenecesară, iar această chestiune ar putea fi simplu rezolvată: cei care doresc să asiste la slujbă, să o facă în liniște, în biserică, nu afară pe trotuar sau, altfel, incomodând circulația pietonală sau rutieră din fața bisericii.

În a treilea rând, în mod tradițional, slujbele bisericești se țin în Casa Domnului, nu de-a lungul și de-a latul orașelor. Oare, nu cumva, se impune păstrarea acestui rit? Plus de asta, slujbele au o ciclicitate ușor de reținut, nu este ca și cum cei interesați ar uita să participe la orele de mântuire. @N_