Daca mai au putina rabdare si nu il suspenda din nou, gand la care par sa saliveze de pe acum, bunii prieteni Ion Iliescu si Crin Antonescu s-ar putea sa-l vada pe Traian Basescu trecut pe linie moarta in scurta vreme, iar asta de catre cine se asteapta mai putin: de catre PDL.
Exista in politica anglo-saxona un termen intraductibil in romana, "lame duck", pe care l-am aproximat prin expresia "presedinte de paie". In Statele Unite, de exemplu, un "lame duck president" este un presedinte aflat la final de mandat (de obicei, al doilea), care nu mai are puterea sa isi impuna initiativele politice. In cazuri mai grave, atunci cand presedintele nu mai ofera nici un avantaj electoral partidului din care provine sau, mai rau, devine o povara de imagine, asa cum s-a intamplat cu George W. Bush, presedintele poate fi fortat la conditia reala de "lame duck" inca din timpul mandatului. Pentru a minimiza pierderile, partidul isi cauta alti lideri si isi formuleaza alte prioritati. Daca agenda prezidentiala nu reflecta aceste prioritati, atunci liderii factiunilor partidului din Congres nu vor ezita sa submineze initiativele presedintelui si sa voteze chiar alaturi de opozitie daca seful de la Casa Alba nu accepta noul echilibru de putere.
Presedintele ramane formal seful statului, dar i se permite sa aiba atata putere cat sa nu dauneze partidului: un presedinte izolat, un presedinte de paie. In America, presedintele asuma in mod firesc conducerea – chiar daca informal -– a partidului din care provine si, de aceea, realizarea unei opozitii interne puternice este un lucru exceptional care se produce in conditii exceptionale. La noi, unde presedintelui i se interzice printr-o prevedere inepta a Constitutiei sa fie membru de partid, iar acesta nu are, formal, nici un cuvant de spus in structurile de conducere ale partidului, exista sanse foarte bune ca p
