În urma anchetei dictată de la Viena, autorităţile austriece din Transilvania au decis să mărească atât valoarea impozitelor, cât şi numărul de zile de muncă pentru iobagii de pe domeniul Zlatna. În plus, au fost tăiate unele drepturi, de pe urma cărora ţăranii aveau nişte mici câştiguri.

Dintr-un document din 1772, aflăm că la urechile împărătesei de la Viena, Maria Tereza(1740-1780), au ajuns zvonuri despre evaziunea fiscală ce se practica „de mult şi pe scară largă“ pe domeniul Zlatnei. „Maria Tereza a numit o comisie provincială, la 3 octombrie 1772, compusă din reprezentanţii guberniului, visteriei, comitatului Alba şi ai tribunalului minier, cu misiunea de a cerceta împrejurările acestei masive evaziuni”, se arată în documentul citat în lucrarea „Zlatna de odinioară“, scrisă de Florin Bota, Horia Ciugudean şi Gabriela Mircea.

În urma anchetei, din poartă-n poartă, autorităţile au descoperit în localităţile componente ale domeniului Zlatna că „4.333 capi de familie nu figurau în registrele de contribuabili“. Verificările nu au rămas fără urmări: pentru anul bugetar 1773-1774, impozitul a crescut cu 11.224 florini şi 5 creiţari, iar suma totală a dărilor s-a ridicat la 23.247 florini şi 5 creiţari. Florinul era monedă de aur de aproximativ 3,5 grame (bătută din 1252, în Florenţa), iar creiţarul monedă din argint bătută în Austria până în 1891(60 de creiţari valorau un florin),

Drepturi tăiate, obligaţii crescute

Creşterea dărilor nu a fost singurul motiv de nemulţumire al sătenilor din domeniul de jos al Zlatnei(satele: Feneş, Galaţi, Presaca şi Pătrângeni). În vara anului 1773, au scris o plângere, ce avea la bază încălcarea unor drepturi mai vechi de care se bucuraseră. Sub umbrela protejării fondului silvic necesar minelor şi topitoriilor din Zlatna, oamenii nu mai aveau dreptul de a exploata pădurile din jurul oraşului, activita