Un psiholog din Bacău a deschis, încă din 2006, unul din primele centre de zi dintre România pentru copiii cu handicap fizic, de vârstă preşcolară. Proiectul, început pe banii iniţiatoarei, reprezintă o alternativă la învăţământul special, dovedit dăunător copiilor cu o vârstă atât de fragedă.
Doar un noroc poate face să-ţi păstrezi copilul lângă tine, în România, dacă acel copil are un handicap. Pentru că altfel ar trebui să-l trimiţi, încă de la 3 ani, într-un centru de învăţământ special, unde să înveţe, atât cât poate, nu numai cultură generală, dar, mai târziu, la vârsta adolescenţei, şi o meserie. Dar dacă acel copil, mai ales unul care abia a deschis ochii în lume, nu are decât handicap fizic, însă din punct de vedere intelectual este perfect normal, atunci învăţământul special nu este o soluţie viabilă. Tocmai din cauză că micuţul nu stă alături de părinţii lui.
„Nu e bine să duci copilul de trei ani într-o şcoală specială. El trebuie să stea lângă părinţii lui. Copiii normali, intelectual, trebuie susţinuţi, mai ales de familie. Dacă nu se întâmplă aşa, îi poţi pierde şi intelectual", este opinia psihologului Adriana Ionica Roşu din Bacău. Ne spune de la început că a pornit totul aruncându-se cu capul înainte. „Ca berbecii". Pentru a oferi copiilor de vârstă preşcolară şansa de-a rămâne lângă părinţii lor. Asta înseamnă să creezi un centru de zi, la care părinţii să-şi aducă odraslele, de la opt dimineaţa, şi să le ia înapoi acasă la patru sau la cinci după-amiaza. Iar în tot acest timp, la Centrul de zi „Norocelul", copiii primesc cele dintâi informaţii din cultura generală, pentru că sunt prichindei între 3 şi 6 ani, li se oferă mâncare caldă, un program de somn, după-amiaza, iar la finalul zilei jocuri cu amprentă pedagogică. Părinţii lor nu plătesc nimic pentru toate aceste servicii. Dar asta înseamnă un efort susţinut pentru Adriana, care
