Pentru a-şi plăti impozitele pe venit şi contribuţiile sociale, salariaţii trebuie să lucreze şase zile pe lună. Asta înseamnă 2.448 de zile, adică şase ani şi jumătate, în cei 34 de ani ai unui stagiu complet de muncă necesar pensionării.

În România, plăţile aferente taxelor şi contribuţiilor salariale reprezintă aproximativ 28% din câştigul brut lunar, ceea ce, ca timp de muncă, înseamnă şase zile lucrătoare pe lună, respectiv peste şase ani din viaţă.

Numărul de zile muncite de români pentru plata taxelor salariale este similar cu cel înregistrat de cehi şi mai mic cu o zi decât la unguri, dar aproape dublu comparativ cu al ucrainenilor, potrivit unei analize realizate de compania de consultanţă Accace.

Pe baza acestor constatări, „Adevărul“ continuă calculele: având în vedere că un român trebuie să muncească cel puţin 34 de ani din viaţă pentru a avea dreptul la pensie în stagiu complet, rezultă că 2.448 de zile, adică şase ani şi câteva luni bune din totalul timpului lucrat, se dedică taxelor şi contribuţiilor salariale.

Mai mult de şase ani dintr-o viaţă de muncă, doar pentru plata impozitului pe venitul salarial şi a contribuţiilor la sănătate, pensii şi şomaj.

Statul ne ia tot mai mult din venituri

Diferenţa dintre câştigul brut şi cel net – partea pe care o ia statul, prin taxe şi contribuţii – a crescut de aproape trei ori din 2005 până în prezent, dările ajungând acum la aproape 28% din veniturile salariaţilor.

Statisticile oficiale arată că ponderea contribuţiilor şi taxelor în salariul brut a crescut de la 23,6% în 2005 la 26,8% în 2008, pentru ca acum, în 2013, să ajungă la 27,7%. În termeni nominali, statul ne lua din salariu 222 de lei în 2005, apoi 465 de lei în 2008, pentru ca acum să ne ia, în medie, 617 lei.

Un alt fenomen observabil în statisticile oficiale: decalajul este mai mic şi c