Pe parcursul acestor ultime luni, partidele rivale au afisat un consens rar intalnit pe tema sistemului electoral uninominal, considerat preferabil celui pur proportional, in baza caruia s-au desfasurat, din 1990 incoace, alegerile parlamentare. Noul sistem electoral urma sa inlature, din punctul de vedere al optimistilor, mizeriile, duplicitatea si coruptia survenite pana acum in urma selectiei efectuate de principalele formatiuni politice. Dar partidele au preferat sa opteze pentru o alta "reteta", oferind pozitiile fruntase de pe listele lor electorale contra unor sume impresionante de bani. Gestul este unul lesne explicabil: daca indivizii cu dare de mana vor cuceri electoratul local, fiind alesi intr-un numar semnificativ de colegii uninominale, discreditatul sistem politic pe care il reprezinta ar fi, pana la urma, legitimat prin vot.
In majoritatea tarilor in care selectia politica functioneaza in baza uneia dintre variile forme ale votului uninominal, cetatenii declara ca au o mai mare incredere in deputatii lor locali decat in reprezentantii institutiilor politice centrale sau chiar in guvernanti. Alesii locali sunt, de regula, mai vizibili electoratului lor, data fiind stransa legatura mentinuta cu circumscriptia pe care o reprezinta, dar si cu regiunea per ansamblu. Cand uninominalul functioneaza cu adevarat "ca la carte", candidatii se intrec, de fapt, pentru a-l selecta pe cel care promoveaza in mod optim interesele colegiului respectiv. Astfel, viata politica a intregii tari se imbogateste cu noi personaje competente, ale caror propensiuni ii propulseaza deseori si in alte functii de responsabilitate nationala. Dar, indiferent de importanta altor pozitii detinute, acestia nu-si pot permite a neglija vreodata circumscriptia pe care o reprezinta, dat fiind ca ar risca sa piarda instantaneu teren in fata rivalilor locali, care ar sesiza im