Pornim cu bune intenţii la cabinetul medical. Dar ne este frică adeseori şi apelăm la trucuri. Fie mai luăm o persoană apropiată cu noi, fie îl bombardăm pe medic cu întrebări inutile. Stop! Să-l lăsăm pe el să-şi spună părerea!
Un studiu recent realizat de britanici arată că, în cel mai fericit caz, medicii internişti au de-a face cu 15% de pacienţi dificili. Aceştia îi stresează, distrăgându-le atenţia în timpul consultaţiei cu tot felul de întrebări inutile sau, mai rău, manifestându-şi scepticismul faţă de diagnosticul pus de medic şi de tratamentul prescris. Iată câteva dintre cele mai frecvente greşeli.
Familia sau prietenii. Deşi unii pacienţi simt nevoaia de un suport moral când merg la consultaţie şi vin însoţiţi de o persoană din familie sau de un prieten, e mai bine să-i lase acasă sau cel puţin la uşa policlinicii. "Terţii" fac salonul de aşteptare mai aglomerat şi mai zgomotos, iar dacă intră în cabinet, este puţin probabil să nu încerce să se amestece în consultaţie, "emanând" păreri şi experienţe proprii de chestiunea în cauză. Aceste manifestări distrag atenţia medicului de la consultaţie şi împiedică o comunicare exactă cu pacientul, putând duce la o diagnosticare incompletă.
Minciunile. La "interogatoriul" medical, unii pacienţi se feresc să-i spună specialistului dacă şi ce fel de suplimente alimentare sau alte medicamente din plante iau de obicei, de teama că vor fi luaţi peste picior din cauză că folosesc "leacuri băbeşti". De asemenea, unii nu spun nici că au consultat înainte un alt medic şi ce tratament le-a prescris acesta (de obicei, aceştia sunt pacienţii care "verifică" un medic consultând un altul). Medicul vrea să ştie despre remediile din plante pentru că unele medicamente din tratamentul alopat pot interacţiona cu cele din plante şi, uneori, chiar în mod periculos. Altele, dimpotrivă, susţin trata
