Prin graţia aproape divină a Curţii Constituţionale, căpătată ca efect al presiunilor europene pe Axa Merkel-Barroso, preşediintele suspendat mai rămâne o vreme suspendat, iar interimarul, tot interimar. Până la începutul anului şcolar, cel puţin, Traian Băsescu trebuie să-şi alimenteze stocul de tricouţe bleu şi bage kerosen în flacăra democraţiei. Şi chiar să-l roage - politicos cum îl ştim - pe Dorel Onaca să-l mai ţină-n chirie la Piaţa Galaţi, să se bată pe burtă cu fanii şi cu reporterii. Pentru că, după avalanşa dezvăluirilor din ultimele zile, de nu mai ştim nici noi câţi suntem, era absurdă orice (in)validare a rezultatelor referendumului. Ştim sigur câţi am votat, că ne-a anunţat gureşa doamnă de la BEC, din ce în ce mai veselă şi mai bâţâitoare pe măsură ce se apropia numărătoarea finală, dar nu ştim din câţi.
Evidenţa Populaţiei, Asigurările de Sănătate, Statistica şi Autoritatea Electorală au comunicat, fiecare-n parte, date (despre acelaşi subiect) care nu nu coincideau. Iar diferenţele erau de ordinul milioanelor. Există judeţe (şi nu puţine) unde-s mai mulţi alegători înscrişi pe listele de vot decât cetăţenii vii. Cum păcatele mele să calculezi, aritmetic, un cvorum în condiţiile astea? Asta-i reforma statului în epoca informaticii şi-n ţara unde s-au cheltuit sute de milioane de euro pe softuri care nu se pupă între ele!
Deşi la prima vedere pare laşă, temporizarea Curţii Constituţionale era unica decizie logică în condiţiile de azi. Oricât de partinici ar fi purtătorii de robe purpurii (şi sunt!), chiar nu te poţi distra pe seama a peste 8 milioane de votanţi şi nu te poţi juca de-a preşedinţii de ţară pe baza unor cifre aiuritoare. Destituirea lui Traian Băsescu sau revenirea lui la Cotroceni chiar nu-s subiecte minore. Iar România stă pe un butoi cu pulbere. Economic e dezastru, social e urgie, judiciar e jihad, politic e c
