Acţiunea liderilor - politicieni, lideri de opinie, oameni de afaceri - ajunge deseori să fie înghesuită în cadre temporale strâmte, ca şi cum procesele pe care ei le generează ar trebui neapărat să fie vizibile pe termen scurt. Arareori se întâmplă astfel, mai ales în cazul oamenilor cu adevărat influenţi.
La sfârşit de decembrie se poate încerca o trecere în revistă a personalităţilor care au marcat anul 2013. Fără pretenţii de clasament şi, pe cât posibil, fără a limita discuţia la cei ce beneficiază de putere, avere şi notorietate, un bilanţ ar putea fi util. Dacă stimulează gândirea critică, dacă ne ajută să reflectăm şi la ceea ce nu a ajuns (încă) sub lumina reflectoarelor, un astfel de exerciţiu este cu atât mai necesar.
Din păcate, acţiunea liderilor - politicieni, lideri de opinie, oameni de afaceri - ajunge deseori să fie înghesuită în cadre temporale strâmte, ca şi cum procesele pe care ei le generează ar trebui neapărat să fie vizibile pe termen scurt. Arareori se întâmplă astfel, mai ales în cazul oamenilor cu adevărat influenţi. Iar unii dintre noi am fi pregătiţi să admitem - neştiinţific, dar nu total lipsit de temei - că în politică răul tinde să iasă la suprafaţă mai rapid decât binele.
Aşadar, nu trebuie să ne surprindă faptul că şi 2013, asemeni anului precedent, a fost anul războaielor civile, al oamenilor asasinaţi pe considerente de religie, rasă, etnie sau afinităţi politice. Folosirea armelor chimice, în Siria, a fost şocantă, dar noi au fost doar mijloacele, nu şi dorinţa de a ucide. A fost, din nou, un an în care bolile, foametea şi sărăcia, dar şi opresiunea politică şi terorismul de stat au luat vieţi şi au compromis destine.
Am avut şi noi, cei din „Nord”, ocazia de a medita asupra propriei libertăţi şi a gradului în care ea poate fi îngrădită în mod legitim. A fost anul lui Edward Snowden, ale cărui dezvăluiri