CĂRTĂRESCU: "De câteva zile, presa a comentat un caz de compromis politic făcut de un (pe atunci) foarte tânăr ziarist în ultimii ani ai dictaturii comuniste".

Traian Ungureanu lucra la „Viaţa studenţească“ alături de câţiva alţi tineri care sunt azi reputaţi jurnalişti, scriitori sau comentatori politici. Bineînţeles că toţi oamenii care lucrau în presa aservită de-atunci se aflau în pericolul de a fi constrânşi, mai curând sau mai târziu, să scrie ruşinoasele editoriale din pagina întâi. Din fericire, erau destui care le scriau de bunăvoie, pentru bani, pur şi simplu, sau pentru alte favoruri. Cei curaţi reuşeau astfel, de obicei, să se strecoare în mod aproape miraculos. Nu am motive să mă-ndoiesc că Traian Ungureanu se afla printre aceştia din urmă. Mi-a fost coleg de facultate. Era un tânăr studios şi inteligent.

Totuşi, probabil în urma unor eforturi supreme, i-a fost găsit şi lui un text incriminant. Se pare că la un moment dat i-a fost condiţionată plecarea în Germania (extrem de greu de obţinut pe atunci) de scrierea sau doar semnarea unui text „cu Ceauşescu“. Tânărul s-a conformat şi astfel a putut pleca. Ulterior, a devenit un foarte cunoscut comentator la BBC. De câţiva ani încoace, a revenit în ţară şi s-a aflat într-un mare câştig de imagine. Editura Humanitas i-a consacrat o serie de autor. În ultimul an, a fost un susţinător deschis al politicii lui Traian Băsescu, motiv pentru care, probabil, a şi fost „lucrat“ atât de bine de specialiştii în diversiune.

Cazuri ca al său sunt tulburătoare nu prin ele însele, cât prin faptul că pun lumea românească într-o mare confuzie, într-o încurcătură din care nu e uşor să ieşi: cum să aperi oameni ca el şi-n acelaşi timp, pentru motive aparent asemănătoare, să-i condamni pe alţii? În ultimul timp, oameni de incontestabilă valoare ca Ştefan Augustin Doinaş, Andrei Corbea, Sorin