Credeţi că Raiul există? Atunci, trebuie să ştiţi, că undeva, într-un colţ al lui, o fetiţă, care a dispărut înainte să apuce să trăiască, zâmbeşte privind înspre lumea de unde a plecat. După 11 ani de la uciderea ei, i s-a făcut dreptate. Nu pentru că procurorii sau judecătorii s-ar fi chinuit să afle cine a omorât un copil de 11 ani, nu pentru că ei n-au avut somn sau inima să lase moartea ei nepedepsită, nu pentru că ar fi fost oameni... N-au fost. Dreptate i s-a făcut fetiţei din Gârlişte abia după ce o altă copilă a fost ucisă de acelaşi criminal. Unul ce fusese achitat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţe pentru prima crimă. Unul lăsat în libertate şi încurajat, asfel, să recidiveze.
Ucisă şi arsă
Cu câteva zile înainte, Ionela le povestise părinţilor că a visat cum zboară. A dispărut în ziua de 23 septembrie 2002. Abia primise manualele de clasa a V-a. Încă se îngâna vacanţa cu şcoala când, în duminica aceea de toamnă blândă, Ionela Hurdela a dispărut de tot, în papuci de plastic gri, cu găurele. Împlinise, pe 9 ianuarie, 11 ani.
În după-amiaza acelei zile, în jurul orelor 15:00, fetiţa din satul Gârlişte (Caraş Severin) şi-a pus nişte haine într-o pungă şi-a ieşit repede din curte, spunându-le părinţilor că “merge să facă fotografii cu Iancuţu”. “Iancuţu”, Măran Iancu avea 25 de ani atunci. Părinţii Ionelei îl ştiau şi erau în relaţii bune cu el, se ajutau reciproc la treburi. Prin sat i se spunea “Iancuţu fotografu’”, pentru că avea un aparat cu care făcea poze la ocazii. Astăzi, singurele amintiri pe care părinţii Ionelei le mai au sunt nişte fotografii, făcute mai demult, de cel care le-a ucis fata.
La 11 zile după dispariţie, pe 3 octombrie 2002, cadavrul fetiţei a fost găsit, întâmplător, de un profesor pasionat de speologie, în interiorul peşterii numită “La Găuri”. “A găsit un şlap gri cu găurele de-al ei, care
