Intalnirea de la sfarsitul saptamnii trecute dintre Tineretul Social-Democrat si diversi lideri ai puterii poate parea un semn al normalitatii politice din Romania.
Dialogul a fost civilizat, disputa - daca a existat - s-a pastrat intre limitele bunei cuviinte, ideile emanate au fost chiar interesante, iar replicile acide au fost - cel putin o parte dintre ele - amuzante.
Pe de alta parte, judecand din prisma realitatii care exista in Romania, de fapt, initiativa lui Victor Ponta a fost o greseala. Nu politica, dar electorala. Ni l-am putea imagina pe Ion Iliescu, acum cativa ani, stand de vorba in acelasi cadru cu tineretul Partidului Democrat? Nu... Si nu din cauza lui Ion Iliescu, ci din cauza respectivei organizatii politice.
Ni-i putem imagina pe Nicolae Vacaroiu sau pe Valer Dorneanu intalnindu-se cu tineretul liberal, asa cum a facut-o in week-end Bogdan Olteanu cu tineretul social-democrat? Imposibil... Sau mai departe... Vedeti posibila o intalnire intre Alexandru Mironov (consilier prezidential al lui Iliescu) si tineretul taranist care sa semene cu intalnirea intre Elena Udrea si tinerii lui Ponta? Dincolo de bancurile de natura estetica sau sexista care pot decurge din improbabila asemanare, o astfel de intalnire era compromisa de bariera ideologica.
Una dintre consecintele aparitiei ideologiei in viata cetatenilor planetei a fost radicalizarea urii si demonizarea dusmanului. In timp ce in antichitate dusmanul era respectat si chiar prezentat hiperbolizat pentru ca victoria asupra sa sa fie cu atat mai importanta (putem sa ne referim numai la caracterizarile pe care Titus Livius le face tuturor dusmanilor Romei), in Evul Mediu, odata cu extinderea catolicismului, necrestinii sau adversarii crestinismului - ereticii, devenisera uneltele diavolului. Tot ce faceau ei era rau si nimic nu justifica existenta lor pamanteana. Dusmanul R
