După "dezvoltare", care este un termen mai de la oraş pentru lucruri pe care ţăranul le ştie şi el de mult, după "privatizare" şi "democraţie" care, prin efectele lor directe, au o vizibilitate socială considerabilă şi "economie de piaţă", termen care mai mult enervează decît denotează, termenul de "integrare europeană" ne apare ca fiind cel mai puţin inteligibil pentru subiecţii din rural. O bănuiam cu toţii de mult, că prea sînt românii cei mai pro-europeni în sondaje ca să nu fie o mică neînţelegere la mijloc! Astfel, aici se întîlneşte cel mai mare număr de non-răspunsuri (29%) din ancheta noastră. Mai frumos este că dintre cei care au răspuns, 20% identifică senini "integrarea europeană" cu "intrarea în NATO". În sfîrşit, 14% "traduc" pur şi simplu "integrare" prin "intrare", "apartenenţă", "alăturare" etc., şi cu asta au rezolvat problema. Să urmărim însă puţin mai de aproape ce e în capul masei de "pro-europeni" de la ţară. Analitic, spectrul semantic al integrării europene arată astfel: * "Sinonimele" se întîlnesc în 23% din cazuri, cele mai frecvente (14%) fiind simplele echivalări terminologice indicate mai sus, 5% echivalînd integrarea europeană cu "piaţă comună", iar pentru 4% aceasta fiind echivalentă cu egalitate sau libertate; * Pentru 20% dintre cei care au răspuns, integrarea europeană se referă la apartenenţa europeană, aceasta evocînd însă semnificaţii diferite: pentru 11% termenul evocă faptul că "încă nu corespundem" standardelor pentru a aparţine Europei, pentru 3% dimpotrivă, aparţinem deja Europei, pentru restul

de 6% integrarea europeană evocînd un standard superior, dezirabil; * Pentru 17% din răspunsuri, integrarea europeană evocă diferite avantaje, cel mai des invocat fiind pur şi simplu "o viaţă mai bună" (6% din răspunsuri). Următorul avantaj în ordinea frecvenţei (5%) îl constituie libera circulaţie (a pleca în Italia etc.)