HBO, ora 20.00. Documentarul prezintă unul dintre cele mai mari cimitire din Europa, cu o suprafaţă de două milioane de metri pătraţi.
Groparii de la cimitirul Sfântul Lazăr – numit de toţi "Doina" – din Chişinău transformă lucrurile morbide în umor. De exemplu, la săpatul unui mormânt, unul dintre protagoniştii documentarului spune că a pregătit "garsoniera" pentru pacient.
Lucrează peste 10 ore pe zi, fie că e iarnă şi pământul îngheţat, fie că e vară şi mor de cald. Nu sunt superstiţioşi, ei ştiu prea bine că "de oamenii morţi nu trebuie să-ţi fie frică", cum spune un gropar. Altuia îi place cimitirul tocmai pentru că e un loc liniştit, în mare parte, iar el se teme doar de Dumnezeu. "Pentru cei bătrâni n-avem de ce plânge" e simptomul unui cinism care apare după ce ai săpat prea multe morminte şi până la urmă groparii se mai lasă impresionaţi doar de înmormântările celor tineri.
"Doina groparilor" nu e neapărat uşor de urmărit, dar totuşi regizorul moldovean Pavel Cuzuioc nu a inclus imagini cu adevărat macabre. Printre altele, un gropar se întreabă, la cât a săpat la viaţa lui, cât de adânc ar fi un tunel şi unde ar ajunge, dacă ar avea volumul tuturor tonelor de pământ dizlocuite de el. Un personaj fascinant, dar care dă naştere la speculaţii, este un fel de fantomă vie, doamna Eleonora, în vârstă de 62 de ani.
Aceasta bântuie tot timpul prin cimitir, vizitând mormântul părinţilor ei, însă nu mai e tânără de ceva ani, aşa că se pregăteşte şi ea de călătoria spre lumea de dincolo. Într-o secvenţă pozează pentru o gravură de pe piatra ei de mormânt, iar într-o scenă ulterioară îşi spală propria piatră, terminată, într-un moment aproape sinistru. Doamna Eleonora îşi pregăteşte mormântul de 10 ani, deşi e sănătoasă tun.
