M-am uitat şi io ce-i doresc României oameni cu darul vorbirii omologat în bătăliile de la '92 încoace, învingători în alegeri, moţiuni şi referendumuri. Am vrut să merg la sigur, pentru că ăştia pe vorbe au ajuns ce-au ajuns, că dacă era pe fapte n-ar fi auzit de ei decât Evidenţa Populaţiei. M-am uitat, pentru că nu e uşor să urezi ceva ca lumea unei entităţi atât de complexe: frumoasă - dar atât de locuită, în care dacă n-au fost ruşii - au fost nemţii, dacă n-am săpat la tranşee - am săpat la Canal, dacă au fost bani de parizer - n-a fost parizer şi invers. Vă rog să mă credeţi că n-am găsit nimic măreţ în niciun discurs oficial legat de 1 Decembrie. Dar măcar m-am distrat imaginându-mi că România nu e pasărea cu obiecte contondente în gheare, ci o fată cu părul în vânt, cum îşi reprezintă francezii ţara. Şi vorbeţii ăştia ai noştri se duc la petrecerea fetei şi-i urează (citez) să se sacrifice. Păi, nu le-ar da cu gladiolele-n cap? Nu i-ar face de ruşinea cartierului? Când spun ăştia "unire", nu poţi să te gândeşti la Marea Unire nici în zi de 1 Decembrie; te gândeşti la viziunea marelui Rică asupra unirii: "Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!" Deci nu-mi rămâne decât să combin, pentru că asta şi e România: niţel Rică, niţel Băse, niţel turmentaţi, 15% nu ştiu/ nu răspund, jumate studenţi în drept, lasă-mă să te las etc. Iau de la fiecare şi iese urarea reprezentativă: "Să scăpăm bineee!"
M-am uitat şi io ce-i doresc României oameni cu darul vorbirii omologat în bătăliile de la '92 încoace, învingători în alegeri, moţiuni şi referendumuri. Am vrut să merg la sigur, pentru că ăştia pe vorbe au ajuns ce-au ajuns, că dacă era pe fapte n-ar fi auzit de ei decât Evidenţa Populaţiei. M-am uitat, pentru că nu e uşor să urezi ceva ca lumea unei entităţi atât de complexe: frumoasă - dar atât de locuită, în care dacă n-au fost ruşii - au fost nemţii, dacă