Ciudad de Mexico are forţă căt să se ia la trăntă cu Universul. Se intinde doar pe orizontală, de frica seismelor. Chiar şi aşa, este pe locul trei in răndul celor mai populate aşezări urbane de pe planetă.
Ciudad de Mexico are forţă căt să se ia la trăntă cu Universul. Se intinde doar pe orizontală, de frica seismelor. Chiar şi aşa, este pe locul trei in răndul celor mai populate aşezări urbane de pe planetă.
O recunoaştem după Ingerul de Aur. Am mai auzit despre ea in septembrie 1985, cănd un cutremur de 8,1 a lăsat in urmă zeci de mii de morţi şi-un Inger prăbuşit. Recent, un alt curemur a zdruncinat-o bine şi-am văzut-o la ştiri. Capitala cocoţată la 2.240 metri altitudine, ingenuncheată de un lanţ muntos, străjuită de-un vulcan de 5.000 de metri, scufundată in blestemul Lacului Texcoco. Mexico City işi duce istoria mai departe, in ciuda ameninţărilor catastrofale. Vibrant, cultural, modern, oraşul e o experienţă caleidoscopic-culturală, e revoluţie a picturii, arhitecturii, sculpturii.
Capitala Statelor Unite Mexicane are forţa şi voinţa de a renaşte din propria cenuşă. Ori de căte ori vrea.
INCEPUT. Adică in anul 1325, oraşul fusese stabilit in inima lacului Texcoco şi avea să fie capitala Imperiului Aztec. Teno-chtitlan se dezvoltase rapid, iar ingenioşii azteci au descoperit metode noi de a construi insule artificiale pe imensul lac. In 2007, zona metropolitană din lagună intrece toată Romănia la numărul de locuitori.
In 1519, conquistadorii i-au dat numele de Veneţia Lumii Noi după care au ars-o pănă la temelii. Peste cenuşă, peste praf, au inceput construcţia celui mai mare oraş din lume. Din nou. Templele religioase ale aztecilor sunt astăzi marcate de biserici şi catedrale impresionante prin stil, arhitectură şi istorie.
ASTĂZI. Intrarea in capitala mexicană iţi aşterne-