Statul social nu este statul "social-de­mocrat". Este statul modern, dez­vol­tat democratic şi capitalist. Nu exis­tă nici un "stat liberal", diferit de sta­tul social. Ci doar soluţiile de a asi­gura tot sunt diferite.

O nouă lozincă tinde către un loc de frunte în discursul politic promovat de actuala guvernare şi de vocalii săi susţinători intelectuali: "moartea statului social". România, afirmă ei, şi-a irosit resursele încercând să fie un stat social, care nu este decât o nostalgie după statul comunist, devenind un stat asistenţial, în care oamenii, în loc să muncească, aşteaptă po­me­ni­le guvernanţilor. Avem nevoie de un stat nou, a afirmat Traian Băsescu, care nu mai este responsabil de toţi ce­tăţenii săi. Din politicile pe care le-a promovat până acum putem stabili cu uşurinţă faţă de care cetăţeni ac­tuala guvernare consideră că sta­tul nu mai este responsabil: pensionari, bol­navi şi persoane cu handicap, me­dici, profesori, poliţişti, militari şi func­ţionari publici, şomeri, emigranţi, romi, mame cu copii, întreprinzători cu care a încheiat contracte şi, bine­în­ţeles, faţă de adversarii politici care vor să târască România în prăpastia statului social. La un loc, este vorba despre cei 85% din cetăţeni care, conform sondajelor, consideră că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, care trebuie schimbată.

Constituţia României vorbeşte atât despre statul social, cât şi despre economia de piaţă, deci un echilibru între justiţia socială şi dinamismul economiei private.

Dar accepţiunea utilitaristă şi pri­mitivă a lui Traian Băsescu şi a corului antic care îl însoţeşte, prin ca­re nevoia evidentă de eficienţă sporită a funcţionării statului echivalează cu afi­rmarea individualismului şi a profi­tu­lui în detrimentul interesului şi bi­nelui comun, trebuie respinsă de toţi cei care cred în valorile umaniste ale în­c