In timp ce era la biserica, unei batrine i-a luat foc casa. Ea nu are lemne cu care sa-si incalzeasca macar o odaie. Traieste singura din 500 de mii lei lunar Dumitra Gavrila, de 80 de ani, din Focsani, a ramas in mijlocul iernii fara o camera in care sa spuna ca poate sa-si odihneasca batrinetile. Dupa ce ca necazurile s-au tinut mai toata viata de capul ei, duminica i-a mai luat foc si casa, exact cind sarmana se afla la biserica. "Cind am deschis usa mi-a bufnit focul in fata. Mi-am legat batista la gura, am intrat si am incercat sa mai salvez ceva din toata saracia. Am luat focul si l-am dat afara, l-am zvirlit tot", povesteste batrinica, cu glasul poticnit in lacrimi. Miinile tremuratoare ne-au indreptat privirea spre cele citeva zdrente si obiecte de mobilier aruncate in fata usii, in curte. Si nu am putut in acel moment sa nu raminem absolut muti de uimire, imaginindu-ne forta data de disperare trupului putintel din fata noastra. Dumitra este pur si simplu o mina de femeie, coplesita de batrinetea care i-a sapat in obraji santuri adinci, prin care se prelingeau ieri lacrimi amare. Ce nenorocire a dat peste ea..! Statea in mijlocul incaperii innegrite de fum, rascolind intr-o doara hodrobelele arse. "Nu ma pot pricepe cum a luat foc, nu ma pot pricepe", se vaita sarmana, ratacind cu privirea pe peretii acoperiti de stratul gros de funingine. Odaia in care pina mai ieri isi ducea zilele a devenit ca o pestera intunecata, respingatoare, plina de lucruri arse ori innegrite de fumul neiertator. Nu i-a mai ramas nimic din toata saracia. In mijlocul celor patru pereti ramasi printr-un noroc in picioare, totul era de-a valma. Iar ca o marturie a hidoseniei petrecute, izbea mirosul. Mirosul inecacios de fum care a patruns temeinic, in numai citeva minute, si in hainele noastre de musafiri nepoftiti. "Totul s-a murdarit, totul. Cu ce spal eu peretii? Cu lesie sau cu sod