O noua fata a diplomatiei romanesti si o alta fata vopsita a politicii autohtone. Am lasat sa se risipeasca adrenalina stimulata de succesul de la Haga, felicitarile de complezenta si tepele ascunse in contracte secretizate, pentru a descoperi un personaj care poate ajunge o personalitate. Bogdan Aurescu a devenit noua fata a diplomatiei romanesti. Si nu oricum: o diplomatie care iese cu capul sus dintr-o disputa istorica cu Ucraina, vorbeste intr-un limbaj juridic exact si european, respira responsabilitate, nu presupune nimic din calculele marunte ale unei cariere de politician. Realmente, un extraterestru pierdut pe Dimbovita, apropiat pina la identificare cu un tip de oficial german sau britanic, prin argumentatia discursului si exactitatea gindirii. L-am urmarit de atunci pe la televiziuni, vinindu-i erorile, vanitatea, eventualele "ameteli" generate de succes si, in afara unei marturisiri personale smulse intempestiv - merge cu metroul la serviciu si locuieste intr-un apartament din Militari -, am vazut, speram, noua fata a patriotismului romanesc, una de tip european. Una deloc declarativa, ci concreta, nu de parada, ci de actiune. Nu are cum sa nu te izbeasca distanta enorma intre gaunosenia exhibitionista de aproape 20 de ani a unui lider ca Vadim Tudor, care nu a adus romanilor servicii nici cit o ceapa degerata, si modestia netrucata a unui om care nu are nevoie de retorica nationalista pentru demonstrarea bunei credinte. Am insistat pe exemplul pozitiv al unui om si al echipei sale pentru a pune in discutie tipul de actiune de care avem nevoie intr-un an de criza si de alegeri prezidentiale. Ramasa fara portavoce, in urma iesirii PRM din Parlament, retorica nationalist-populista tinde sa ajunga noul refren al oficialilor romani. Autovictimizindu-se in numele natiei, seful diplomatiei romane, Cristian Diaconescu, acuza guvernul italian de atitudini xenofob