La finalul săptămânii trecute presa internaţională scria articole omagiale la despărţirea de Raimon Panikkar (foto 1, 2) care a decedat în ziua de 26 august 2010, la Tavertet (Spania), la vârsta de 91 de ani. Personalitate prea puţin cunoscută în România, vestea a trecut neobservată.

"A propune credinţa omului de astăzi, nu înseamnă a căuta să introduci aici un pic de tomism, dincolo un pic de iudaism sau nu ştiu care alta dintre doctrinele existente, ci înseamnă a atinge stratul cel mai profund, existenţial, umil şi mistic al omului", afirma undeva Panikkar, cuvinte care astăzi ar putea fi considerate drept un rezumat al uriaşei sale opere (peste 50 de titluri).

Raimon Panikkar s-a născut în 3 noiembrie 1918 la Barcelona tatăl său fiind indian (de religie hindusă) iar mama catalană (catolică). Această altoire a contribuit la curiozitatea şi deschiderea sa pentru ambele culturi, atât cea occidentală cât şi cea orientală. A făcut studii şi în India, şi în Europa. A obţinut un doctorat în filosofie (1946) şi un altul în ştiinţe (1958) la Universitatea din Madrid iar în 1961 un doctorat în teologie la Universitatea Laterana din Roma. A fost hirotonit preot catolic încă din 1946 dar deschiderea sa către hinduism şi buddhism a rămas aceeaşi. A predat ca visiting professor la Harvard în Statele Unite, dar şi în India făcând "navetă" câte un semestru pe an din 1966 până în 1987 între cele două ţări. După 1987 s-a retras în Catalonia la reşedinţa sa de la Tavertet (Osona) unde a continuat să ţină cursuri şi seminarii, să organizeze întâlniri internaţionale pe teme de filosofie, religie şi a tradiţiilor spirituale din toate spaţiile culturale. A fost preşedinte al Centrului pentru studii interculturale şi religioase (California), preşedinte al Centrului pentru studii interculturale (Catalonia), vicepreşedinte al Centrului Teilhardt pentru viitorul omului (Ma