Avem astfel o altă semnificaţie majoră a momentului de la Cotroceni: divorţul dintre Traian Băsescu şi ONG-uri.

Cel care a impus Guvernului şi Parlamentului această incredibilă răsturnare a normalului democratic în adoptarea Co­du­ri­lor a fost Traian Băsescu. La 17 februarie 2009, domnia-sa a convocat la Cotroceni factorii responsabili de Coduri şi, în cel mai pur stil ceauşist, a impus ca până la 15 mai 2009 cele patru Coduri să fie adoptate de Guvern, dezbătute de Parlament şi votate de cele două Camere. La 26 februa­rie 2009, după ce Guvernul se executase (asemenea Guvernului Dăscălescu la or­di­ne­le lui Nicolae Ceauşescu), Traian Bă­ses­cu a proclamat ca la 15 mai 2009 Codurile să fie adoptate prin asumarea răspunde­rii, astfel încât până la 20 mai 2009 România să aibă patru noi Coduri. Pentru acest iureş incredibil, unic în istoria lumii civilizate, Traian Băsescu a invocat exigenţele Uniunii Europene. Dincolo de faptul că Uniunea Europeană a dezminţit ulterior că ar fi impus o astfel de cerinţă, rămâne adevărul că, o dată cu venirea lui Traian Băsescu la Cotroceni, s-a renunţat la un Cod Penal care trecuse deja prin toate procedurile. Dacă - şi pe drept cuvânt - Uniunea Europeană ne-a reproşat că n-avem măcar un Cod Penal nou, vinova­tul principal rămâne Traian Băsescu.

Coaliţia Opriţi Codurile! şi-a propus însă un obiect mult mai radical decât cel de a impune o dezbatere parlamentară serioasă. Cele 20 de organizaţii au cerut blocarea oricărei dezbateri parlamentare (şi acelea normale) pentru ca proiectele celor patru Coduri să beneficieze înainte de a fi adoptate de Guvern de o dezbatere publică amplă. După ce a atacat Guvernul pentru graba şi lipsa de transparenţă, Coaliţia s-a adresat preşedintelui Traian Băsescu pentru a media conflictul dintre Coaliţie şi Guvern. Într-adevăr, potrivit articolului 80, alineatul 1 din Constituţ