Un acord româno-moldovean a stabilit zilele trecute că toţi câinii poliţişti de peste Prut vor primi comenzi în română şi doar în română. Până acum, se mai foloseau rusa, dar şi franceza. Această ştire e despre oameni, nu despre câini.

La mijloc e patriotismul. Mai exact: o variantă a lui. În România, luna august a reaprins focul identităţii construite pornind de la patrie şi limbă. N-a fost vorba însă doar despre Moldova, un subiect pe zi ce trece tot mai consensual. Patriotismul a fost abordat şi în cheie polemică, iar pretextul l-a oferit un partid extremist maghiar. E vorba despre Mişcarea pentru o Ungarie mai Bună sau, pe scurt, Jobbik. Apărută în 2003, formaţiunea s-a făcut cunoscută la alegerile pentru PE de acum patru ani, prin discursuri anti-semite şi anti-romi. În 2009, Jobbik a luat circa 14 la sută din voturi şi a trimis astfel 3 deputaţi la Strasbourg. Un an mai târziu, la alegerile pentru legislativul maghiar, Jobbik a ajuns la 16%, cultivând tot intoleranţa. În 2013, a venit rândul românilor să fie stigmatizaţi de Vona Gabor, liderul Jobbik. La anul sunt alegeri şi pentru PE, dar şi pentru un nou Parlament maghiar, iar Jobbik speră să dea din nou lovitura. Dacă acum e a treia forţă politică maghiară, la mică distanţă de socialişti, la anul speră să ajungă a doua.

Liderul acestei formaţiuni e acum în opoziţie la Budapesta şi a deschis un război foarte personal cu Orban Viktor, considerând că premierul maghiar nu-şi asumă un conflict deschis cu România. Stimulate de ignoranţă, pasiunile politice de la Bucureşti s-au aprins. În mod stupid, MAE i-a cerut lui Orban să se delimiteze de Vona Gabor. E ca şi cum i-ai cere lui Victor Ponta să se delimiteze de Dan Diaconescu. Unul care ar adăuga populismului o intoleranţă faţă de minorităţi precum cea vădită pe vremuri de Funar sau Vadim! Corlăţean, care se ocupă mai mult de politică internă decât ex