Familia Ionescu locuieste la tara, undeva pe langa Brasov. A luat un credit de la una dintre cele mai mari banci comerciale de la noi ca sa intre in business. Domnului Ionescu ii venise intr-o seara ideea sa-si construiasca o pensiune, asa cum aveau majoritatea vecinilor. A imprumutat 70.000 de euro in 2007 si au inceput ridicarea pensiunii. In 2008 catre finalul anului, pensiunea era utilata ca-n filme si astepta sa-i vina clientii. A venit in schimb, criza, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Domnul Ionescu lucra la o firma de constructii la poarta careia erau pana nu demult, cozi de 3 kilometri. Patronul firmei se imprumutase si el la banca pentru a mai cumpara o linie de productie ca sa isi mareasca afacerea. In martie 2009, coada scazuse la un kilometru lungime. In luna mai, inca veneau zilnic 30 de masini. Din iulie, suna patronul pe la firme sa intrebe daca nu au nevoie de ciment bun si ieftin. Nu mai avea nimeni nevoie.
Septembrie 2009 l-a prins pe domnul Ionescu in somaj tehnic. Atunci a inregistrat prima rata restanta la credit. Din ianuarie 2010, domnul Ionescu a fost disponibilizat cu totul. Firma a intrat in insolventa din cauza datoriilor si a facturilor neincasate. Domnul Ionescu s-a luat cu mainile de cap. S-a dus la banca sa vada ce s-ar putea face pentru a nu-si pierde si pensiunea. Avea trei rate restante, doar n-o crapa banca din cauza restantelor mele. Cei de la banca au fost draguti cu el. L-au pasuit de la plata principalului, 9 luni. Urma sa vada pe urma ce se va mai intampla.
Dupa nici doua luni, banca i-a vandut insa creditul unei firme de recuperare. “Am semnat un acord de evitare a executarii silite pentru 12 luni urmand sa platesc o rata aproximativ egala cu cea de la banca timp de un an, urmand sa prelungim acordul cu inca 12 luni”, spune dl. Ionescu.
Cateva luni a platit rata cea noua fara probleme dupa
