În trenuri, autobuze şi metrouri, sudoku este nelipsit. Jocul pare capabil să întreacă în popularitate mult mai vechile integrame. Puzzle-ul inventat de un arhitect american şi popularizat de japonezi a prins tare bine la români, cum s-a întâmplat şi în întreaga lume, pe care a cucerit-o în ultimii patru ani.
Strămoşii nerecunoscuţi ai sudoku-lui sunt careurile cu numere publicate la început de secol XX de ziarele franceze Le Siecle şi La France. Totuşi, regulile difereau puţin de cele de astăzi. Spre exemplu, în jocul propus de Le Siecle erau folosite şi numere de două cifre, iar "Careul magic diabolic" din La France nu era divizat în alte careuri şi una dintre reguli era folosire de cifre diferite şi pe cele două diagonale.
Alt strămoş ar putea fi jocul propus de elveţianul Leonhard Euler. "Problema ofiţerilor" propunea amatorilor să plaseze 36 de ofiţeri într-o grilă de 6*6. Ofiţerii făceau parte din şase regimente diferite, iar fiecare regiment avea şase grade diferite. Cerinţa era plasarea celor 36 astfel încât fiecare rând şi fiecare coloană să conţină toate gradele şi toate regimentele. În 1901, un francez dovedea că problema nu are soluţie.
REGULI SUDOKU
Inventatorul jocului de succes de astăzi este socotit arhitectul american Howard Garns. În 1979, revistele Dell au publicat un joc numit "Numbers in Place", creat de Garns. Careul de 9*9 a devenit însă celebru după ce compania japoneză Nikoli i-a schimbat numele în Sudoku. Denumirea vine din japonezul "Suuji wa dokushin ni kagiru", care se poate traduce prin "numărul trebuie să fie unic", referitor la regulile care prevăd că pe fiecare linie, coloană şi în fiecare pătrat de 3*3 cifrele trebuie să fie diferite.
Marele succes vine însă în 2005, când britanicii, francezii şi americani, liderii presei mondiale, simt că jocul are un potenţial imens. As
