În urmă cu aproape zece ani, a avut ocazia să experimenteze nordic-walking pentru prima oară, în Germania, iar acum îl practică în parcurile din Hunedoara. Dintotdeauna Loredana a fost o fire puternică şi independentă.

Când a terminat clasa a opta, adolescenta care în acea vreme locuia în Răchitova, în zona Haţegului, a decis că vrea să înveţe la Hunedoara, oraş în care nu mai fusese niciodată, aşa că a dat examen la Colegiul Tehnic „Matei Corvin”. „Prima oară am venit la Hunedoara când m-am înscris la liceu. Nu ştiu nici eu ce a fost cu ideea asta de a veni aici, dar îmi amintesc că aşa am considerat eu că e bine, iar părinţii nu m-au oprit”.

După liceu, a făcut o şcoală postliceală de tehnician analist programe, iar apoi a muncit un an ca voluntar în Germania, unde a învăţat limba şi a obţinut un certificat de competenţă lingvistică.

Bătrânei la nordic walking

A fost începutul unei serii de „experienţe nemţeşti”, pentru că în anii următori Loredana s-a întors în Germania, a lucrat în diferite regiuni şi şi-a făcut o mulţime de prieteni. Povesteşte că acolo a văzut şi ea, prima oară, ce înseamnă nordic walking. „Îmi amintesc că am văzut odată nişte bătrânei cu beţe de nordic walking, antrenându-se şi mi-am zis: «Doamne, oare ce e cu ăştia?!»”.

Ulterior, s-a întâmplat ca membrii uneia dintre familiile care au găzduit-o cât Loredana a locuit în Germania să practice chiar ei acest sport. „Ulrike avea hernie de disc şi încercase o mulţime de variante ale medicinei alopate, masaje, injecţii în coloană, dar singurul care a dat rezultate a fost nordic walking. Practica acest sport atât el, cât şi Jutta, soţia lui, iar după o vreme am început să-i însoţesc şi eu”, a povestit Loredana.

Beţe ajustabile

Hunedoreanca fost aşa de încântată de noua descoperire că şi-a luat beţe speciale, cauciucate la capăt