Vrand, nevrand, Summitul NATO a stat sub semnul Afganistanului. Or, daca Balcanii sunt butoiul de pulbere al Europei, Afganistanul e probabil cel mai vechi detonator al lumii. Daca inca din secolul al XIX-lea imperiile coloniale si-au irosit resursele incercandu-si puterile fara noroc in acea parte a lumii, sa ne miram ca astazi impasul e asemanator? Dupa peste doua sute de ani de insecuritate cronica, dupa razboaie civile aproape neintrerupte, dupa ce chiar si "imbatabila" Armata Rosie s-a impotmolit aici, a venit randul Americii sa incerce sa puna punct anarhiei afgane. si, pentru ca lectia primului razboi din Afganistan (decembrie 1979 pana in februarie 1989) a fost invatata, America si-a asociat NATO. si cum Alianta isi promoveaza valorile, chiar si militar, dincolo de granitele sale, democratia e pusa la grea incercare.
Daca obsesia afgana a greilor lumii nu e doar o impulsie securitara legata de lupta impotriva terorismului, atunci razboiul din Afganistan e o hartie de turnesol pentru democratiile occidentale. Jucand, intern si international, cartea securitara, politicienii cad in patima populismului. Miza pare sa fie votul celor surprinsi de viteza schimbarilor din ultimele decenii, dar victima devine din ce in ce mai mult chiar democratia. Sub pretextul luptei antiteroriste, libertatile democratice sunt limitate. Sa spunem ca limitarea libertatii de circulatie a bucurestenilor pe timpul summitului poate fi justificata din motive de securitate, desi nu aceleasi masuri au fost luate in cazul intalnirilor la cel mai inalt nivel ale celor 27. Dar transformarea politicilor securitare in axa oricarui discurs politic e deja un fapt ingrijorator la nivelul intregii Europe. Cand, acum cativa ani, Pim Fortyn, cu propunerile sale de control al imigratiei musulmanilor, aparea ca un extremist, partidele-sistem erau bulversate; astazi, partide din toate fa