Dacă v-aş cere, stimaţi cititori, să spuneţi cu ce eveniment important se asociază ziua de 15 august, cei mai mulţi mi-aţi răspunde numind sărbătoarea creştinească a adormirii Maicii Domnului. După aceea, unii veţi răspunde, poate, cunoaşterea lui Napoleon Bonaparte, în anul 1768, alţii, poate, cu ziua în care, în anul 1714, la Constantinopol, a fost decapitat Constantin Brâncoveanu, domnul ţării Româneşti, împreună cu cei patru fii ai săi.
Dacă aş veni cu precizarea că mă refer la un eveniment anume din istoria presei române, unii ar răspunde că 15 august este ziua în care, în anul 1870, apărea, la Iaşi, în revista Convorbiri literare poema lui Mihai Eminescu "Epigonii", după cum, alţii ar opta pentru răspunsul potrivit căruia 15 august este ziua în care, în 1888, a apărut, la Bucureşti, cotidianul Adevărul, avându-l ca fondator şi prim-director pe Alexandru Beldiman.
Fireşte, toate acestea sunt de nota 10, dar ţinând seama de împrejurările în care văd lumina tiparului aceste rânduri, răspunsul aşteptat este următorul: "La 15 august se sărbătorea «Ziua Presei Române»". Instituită spre a marca ziua apariţiei, la 15 august 1931, a ziarului Scînteia, organul central de presă al PCR.
După cum este lesne de înţeles, în fiecare an, sărbătorirea "Zilei Presei Române" respecta, punct cu punct, ritualul standard al aniversărilor "epocii". Ziariştii din presa centrală se reuneau într-o şedinţă festivă, de regulă la sala de marmură a Casei Scînteii.
Dacă aveau noroc, primeau un "Mesaj" din partea "Tovarăşului". Dacă nu, treceau direct la punctul următor al ordinii de zi, cuvinte de mulţumire, angajamente de a face totul, de a nu precupeţi nici un efort şi, la final, obişnuita telegramă adresată secretarului geneal al partidului, preşedintele republicii. Bineînţeles, pentru ziua aniversară cele trei cotidiene centrale -