Parcă niciodată nu am fost într-o situaţie atât de critică. Tot ce s-a câştigat în ultimii 20 de ani am pierdut în câteva zile şi mai ales ieri.

Ordinea din statul nostru s-a câştigat în zeci de ani cu sacrificii şi eforturi deosebite. Încet, încet. Cu toate piedicile neocomuniste ajunsesem şi noi la o ordine, la un sistem democratic de care ne simţeam protejaţi. Poate aceasta era avuţia naţională a României pentru că altfel suntem plini de datorii.

Totul s-a spulberat în câteva săptămâni. A început cu un coşmar de moţiune cu voturi cumpărate în ultima clipă, cu trădări penale în văzul întregii ţări. A urmat nominalizarea unui guvern şubred, alcătuit din oameni cu bube mari. O parte dintre ei au şi fost nevoiţi să demisioneze, umplându-ne şi umplându-se de ruşine.

Apoi a apărut brusc frica de închisoare. Evenimentul “Adrian Năstase" a bulversat întreaga clasă politică. Infractori de notorietate şi-au dat seama că se apropie finalizarea proceselor în care sunt implicaţi şi că vor merge la închisoare chiar în regimul lor, chiar când tocmai au luat puterea. Din acest motiv a început totul. Cei din USL au hotărât să facă orice ca să spulbere ordinea din stat. Rezultatele s-au văzut în fiecare zi şi au culminat cu ziua de marţi 3 iulie când statul roman a sărit în aer.

În logica firească a lucrurilor ne vom reveni. Aşa cum s-a întâmplat şi după mineriade şi după alte asemenea tragedii. Vinovaţii vor plăti şi ei cu vârf şi îndesat pentru că întregul popor a înţeles despre ce este vorba. Nu ştiu ce rost au avut toate astea. De puşcărie nu se poate scăpa. Cei vizaţi speră degeaba.