Si totusi, sintem tara in care cele mai mari posturi de stiri apartin unor oameni cu un trecut mai mult decit deochiat, sintem singura tara din fostul bloc socialist in care un securist dovedit ramine vicepresedintele Senatului si detine firme care fac mari afaceri cu statul. Scriam cu o luna in urma, pornind de la pe atunci proaspetele si inselatoarele stiri privind activitatea de turnator a lui Ioan Grosan, ca acest mod partial de a arunca in ochii lumii cite un dosar din cind in cind, apartinind cite unui om mai slab de inger, mai las, ei bine, mai ticalos reprezinta o strategie bine pusa la punct, si nu de ieri-de azi, a Securitatii. Ies la lumina cei strinsi cu usa sa colaboreze sau (ultimele date din dosarul lui Grosan, pe care "Romania literara" s-a grabit sa le publice, o atesta) cei care s-au oferit sa isi toarne semenii, dar ramin in continuare in umbra securistii cu acte in regula, cei care au controlat intregul sistem de supraveghere, reprimare si terorizare a populatiei in timpul comunismului. Marile dosare au fost distruse sau sint prea adinc ingropate pentru a mai reusi cineva sa le scota la lumina. Sint "clasificate", "secretizate", pentru ca in ele s-ar ascunde secrete de stat. Ceea ce se da publicitatii sint cazuri menite sa faca tapaj: ba cutare scriitor a colaborat, ba cutare fata bisericeasca a semnat un angajament si a avut misiuni din partea Securitatii (de la disparutul Bartolomeu Anania, la inlocuitorul sau Andrei Andreicut, de la IPS Pimen, la arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, care are si alte pacate lumesti dovedite). Zgomotul care se creeaza in jurul acestor nume este, pe de o parte, firesc si chiar sanitar, dar el joaca si un rol negativ: abate atentia de la tartorii sistemului. Bine ar fi fost daca aceasta "deconspirare" s-ar fi facut de sus in jos, nu anarhic. Marile dosare, spuneam, fie au disparut, fie ramin inaccesibile si vor ram