16 gălăţeni s-au jertfit în Revoluţia Română din 1989. Să le acordăm, după 21 de ani de libertate, cinstea cuvenită. Trei dintre ei au murit în Galaţi, în împrejurări totuşi destul de neclare, opt la Bucureşti, iar ceilalţi cinci în diverse unităţi militare din ţară.
Galaţiul nu este oraş martir. Cel puţin în terorie, aici nu s-a făcut revoluţie în sensul consacrat al cuvântului, poate şi pentru că Armata şi Miliţia au acceptat de la bun început răsturnarea dictaturii ceauşiste.
Totuşi, în ciuda faptului că n-am avut revoluţie, avem o mulţime de revoluţionari, care au primit şi primesc avantaje materiale pentru că, teoretic, ne-au adus libertatea.
Şi la Galaţi au murit oameni. Cine i-a ucis? Nu se ştie nici acum, secretul rămânând ascuns printre filele unor dosare de cercetare criminalistică aproximativă.
Ei au murit aici
Primul mort al revoluţiei este, la Galaţi, Dumitru Budescu. Avea 44 ani, era muncitor şi se născuse la Oancea, pe 5.10.1945. Bizar, a murit călcat de un TAB al Armatei pe 24 decembrie 1989 la Movileni-Galaţi.
Este erou martir, dar nimeni nu ştie să explice cum s-au întâmplat lucrurile, ce căuta Dumitru Budescu în zona acelui TAB şi ce mari operaţiuni înfăptuia Armata, pe 24 decembrie, în amintita comună.
Nici moartea locotenentului de armată Neculai Florea nu este o ecuaţie simplă. Avea 26 ani (născut la Târgu Bujor - 20.01.1963), când a fost ucis de o rafală de mitralieră în curtea UM 01959 din Galaţi, pe 27 decembrie, la ora 21.00. Nu se ştie nici cine a tras, nici de ce. S-a preferat varianta unui trăgător neidentificat. Nu s-a făcut o expertiză balistică, nu s-au stabilit circumstanţele. A fost avansat post mortem locotenent major.
Cel mai ciudat caz este cel a lui Felician Costel Niţă (21 ani), mort pe 5 ianuarie 1990 (când lucrurile erau deja destul de c
