Buun! Care va sa zica, exista in lume cativa insi – 10? 75? 300? – care se bucura de renumele de a fi economisti de varf ai omenirii. Unii au luat Premiul Nobel, altii s-au imbogatit pe baza unei bune cunoasteri teoretice si a unei experiente practice, iar altii lucreaza pentru marile firme de neon ale lumii in economia reala. Cand au inceput sa se prabuseasca blazoanele pe Wall Street si apoi, ca in jocul de domino, din ce in ce mai departe – dar, atentie!, nu chiar pretutindeni –, unii dintre acestia au inceput sa se pronunte cu privire la situatia nou-creata numind-o fara ezitari "criza", altii au incercat sa ofere si prognoze referitoare la durata si intensitatea ei, iar o alta categorie a crezut ca poate aproxima chiar si solutii. Toata lumea a fost insa de acord ca o criza de asemenea anvergura, intensitate si profil nu s-a mai vazut si nu s-a mai trait inca.
In acest punct survine insa o nedumerire: ori insii cu pricina sunt realmente varfurile in materie de competenta, si atunci bajbaiala nu este un raspuns onorant pentru ei, ori criza are o fizionomie si niste caracteristici atat de noi, incat competentele tuturor se estompeaza si dispar in calea lor. Altfel spus: daca avem cu adevarat de a face cu o situatie nemaiintalnita, toata lumea bajbaie, nimeni nu mai este competent, tot ceea ce s-a petrecut anterior ramane istorie si nu prea ajuta la descifrarea noii conjuncturi, iar noi, cu totii, nu putem sti nici daca aceasta reprezinta cu adevarat o noua si mare criza sau este mersul firesc al lucrurilor pe fagasul pe care s-a angajat omenirea, marcand o mutatie. Caci de ce ne-am mira de asemenea mutatii in structurile si circuitele economiei, daca ele s-au si produs deja in structurile si circuitele informatiei, intr-ale comunicarii si in alte cateva domenii, fapt care ne indreptateste astazi sa vorbim despre "globalizare"? Daca pretinsa criza e
