În localitatea teleormăneană Viile, din comuna Scrioaştea, locuiau, cu 50 de ani în urmă, 14 familii. Astăzi, aici mai trăiesc doar două femei, bunică şi nepoată, zbătându-se în sărăcie. Ioana Mihăilescu (78 de ani) şi nepoata ei, Gabriela Tiparu (35 de ani), sunt singurele care-şi mai duc viaţa în satul părăsit. Bunica şi nepoata împart singurătatea de 11 ani.

Viile, cunoscut de cei bătrâni sub numele de ­„Ciotu", este o aşezare „aruncată" în plin câmp. În 1956, când s-a mutat aici familia Ioanei Mihăilescu (78 de ani), în sat erau 14 case. Oamenii locului erau ţărani gospodari, cu pământ şi pădure.

Bătrâna Mihăilescu îşi aduce aminte că aici trăiau peste 50 de oameni. Odată cu începutul colectivizării, aceştia s-au mutat rând pe rând după ce le-a fost luat pământul şi, treptat, satul a început să se depopuleze. Primarul comunei Scrioaştea cunoaşte situaţia celor două femei, dar nu a făcut nimic să le ajute.

Citiţi şi: REPORTAJ / FOTO Marea schismă din satul Copăceana

„Satul Viile face parte din comună, dar nu sunt decât două femei acolo. Eu ştiu de ele şi chiar îmi pare rău, dar nu am cu ce să le ajut. Dacă aveau posibilităţi financiare s-ar fi mutat probabil. Ştiu că au fost şi inundate şi că trebuiau să primească ajutoare, dar nu au primit. Nu eram primar atunci şi nu ştiu ce s-a întâmplat cu ajutoarele", spune Marian Şefu, primarul din Scrioaştea.

Oamenii nu mai aveau niciun motiv să rămână aici, astfel încât revoluţia din '89 a găsit la Viile doar trei familii.

N-au vrut să abandoneze casa

Ultimii locuitori ai satului au plecat între 1993-1994, dar, cu toate acestea, soţul Ioanei Mihăilescu nu a vrut să abandoneze satul şi ­casa.

„A zis că asta e casa lui şi că el nu pleacă de aici. Aşa că în 1999, când a murit, noi am rămas aici, fără să avem unde să ne ducem. ­Fiica mea, mama Gab