Luni, 28 mai, Jurnalul National prezinta muzica fabuloasa a vechilor lautari din Clejanii anilor â50.
Un disc si o editie de colectie: "Clejanii de altadata"!
Clejani. Un sat din judeţul Giurgiu, situat pe malul Neajlovului, la 36 de kilometri de Bucureşti. Un loc devenit faimos prin lăutarii lui care i-au păstrat şi căntat muzica nealterată de trecerea vremii.
De 500 de ani, căt au Clejanii, a existat aici mereu lăutărie. Un colţ de sat este locuit numai de muzicanţi. La fiecare casă există cel puţin unul care ştie să cănte la un instrument. La un moment dat, un glumeţ a furat din Bucureşti o plăcuţă cu "Strada compozitorilor" şi a bătut-o in cuie pe gardul unei case din Clejani. A fost insă o glumă bună şi care atesta un adevăr. In anii â50 aici exista cel mai mare şi mai bun taraf de lăutari din toată Cămpia Dunării. Fermecaţi de sunetul muzicii lor, cercetătorii de la Institutul de Etnografie din Bucureşti au pornit spre Clejani să le studieze şi să inregistreze căntările.
GHEORGHE MOŢOI. Cel mai bun căntăreţ vocal era pe atunci Gheorghe Moţoi. Născut in 1915, Gheorghe al Fiţii, cum mai era el numit, a fost un baladist fără pereche, care cunoştea pe de rost toate baladele zonei. La inceput cănta la cobză, apoi la ţambal, iar spre bătrăneţe se acompania de chitară. Vocea lui era cu totul aparte, mai "spărtigoasă", cum spune Marin Părvan, un clejănean care l-a ascultat pe viu şi care a fost pe vremuri director al căminului cultural al comunei.
Artistul Tudor Gheorghe şi-l aminteşte ca pe cel mai mare căntăreţ din Clejani: "L-am cunoscut şi pe cel mai mare, din punctul meu de vedere, pe Gheorghe Moţoi, din Clejani. Eu am preluat de la el, ascultănd şi fermecăndu-mă frumuseţea glasului lui, căteva căntece esenţiale ale Teleormanului. Unul dintre cele mai frumoase căntece se cheamă «Voinicul st
