In cel mai recent film al sau, spaniolul integreaza temele sale predilecte - mai ales identitatea sexuala si familia - intr-o intriga cu accente de thriller si SF. Plasata in 2012, actiunea apartine insa unui viitor ambiguu. Prezentat in acest an la Cannes (fara a intra in palmares), filmul e mai reusit decat precedentul "Imbratisari frante"/"Los abrazos rotos", dar nu atinge maximul posibilitatilor cineastului.

"La piel que habito" se inspira dintr-un roman, "Mygale", scris de Thierry Jonquet, pe care Pedro Almodovar l-a descoperit cu aproximativ un deceniu in urma. Sedus, asa cum a povestit la un moment dat, de dimensiunile razbunarii personajului principal, doctorul Ledgard, Almodovar a scris un scenariu avand in minte doi actori: Antonio Banderas si Penelope Cruz.

Cu primul nu mai lucrase de 20 de ani, dupa ce deja colaborasera la cinci filme. La a sasea colaborare s-a aflat si cu Marisa Paredes, pe care a distribuit-o intr-un rol secundar, dar Penelope Cruz pana la urma n-a mai facut rolul, iar personajul sau a revenit Elenei Anaya.

Pedro Almodovar a marturisit la Cannes - unde a venit fara indoiala cu speranta ca macar de data asta va primi un Palme d'Or - ca se afla intr-un punct al carierei cand e interesat de thriller, ca initial a vrut sa faca un film in alb-negru, in parte si ca omagiu adus lui Fritz Lang, si de asemenea ca s-a mai inspirat din filmul lui Georges Franjou, "Les yeux sans visage", un film alb-negru din 1960 (cu Pierre Brasseur si Alida Valli) in care un chirurg plastician rapeste tinere si le desface fetele incercand sa reconstituie chipul desfigurat de un accident al propriei fiice.

Faptul ca pana la urma tot in culori a facut filmul introduce un element care nu e in defavoarea lui. Acesta devine un fel de SF ambivalent fata de ideea de timp pentru ca, desi are o plasare temporara clara intr-un