In anul 1877 s-a incercat "impamantenirea" in preocuparile stiintifice din tara noastra a problemelor legate de alienare. Dr. Alexandru Sutu descria complexitatea problemelor celuilalt, neapartinand sferei normalului, pentru care stiinta si societatea ar trebui sa conclucreze intru limpezirea acestor realitati milenare. In Romania secolului al XIX-lea, cu extensie pana in zilele noastre, cauzalitatea maladiilor este reprezentata de mizerie, saracia cronica, proasta alimentatie (cu precadere calitatea acesteia), stresul, evenimentele nefericite din familie, anturaj sau profesie, dar mai ales o stare generala de insatisfactie traita la nivelul intregului esafodaj social.
Alexandru Sutu a subliniat "starea deplorabila, materiala si morala, a taranului roman. El se hraneste cu malai si modul cum il prepara nu este totdeauna cel mai nimerit. (...)Pe langa mamaliga, taranul din unele localitati nu poate adauga nici putina carne, nici chiar putin vin, care sunt neaparate pentru reinoirea fortelor. Locuintele celor mai multi sateni sunt rau construite, consistand in niste bordeie al caror acoperis abia se inalta cu cateva palme de pe suprafata pamantului si care printr-o ferestrue abia pot primii putina lumina si aer".
Consumarea alimentelor alterate (foarte la moda si azi din pricina preturilor mici ale acestora, cautate de marea masa a "bugetarilor") conduce la un "delir de sentimente. Individul devine trist, apatic, posomorat, tacut; nu mai doreste sa se ocupe de munca sa, de menajul sau, de copiii sai pe care ii bate si maltrateaza. La cei mai multi delirul se opreste aici si maladia fara alte complicatii conduce incetul cu incetul la dementa".
Alimentatiei precare sau insuficiente i s-a adaugat o alta nefericita realitate: coabitarea dintre gunoaie, baltacuri cu tantari febriferi si noroaiele de primavara-toamna-iarna sau praful inecacios de vara.