ÎNTREPRINZĂTOR • CULAI COJOCARU ÎŞI DESCHISE O FIRMĂ

După falimentarea Combinatului de Utilaj Greu Floreşti, Culai Cojocaru, de profesie miezuitor clasa I, obţinu un atestat de spălător de parbrize, vitrine şi geamuri.

Nu-i folosi la nimic. Cohorte de băieţaşi zdrenţăroşi, ştergându-şi mucii cu mâneca flanelului jerpelit, desculţi, indiferent de anotimp, îl concurau sălbatic. Pentru ca omul să-şi spele parbrizul sau geamul nu era nevoie de nici o calificare pe cuprinsul orăşelului Floreşti.

Da, la Bucureşti, era o altă situaţie. Parbrizele erau luate în primire la marile intersecţii, cât timp maşina şedea la Stop şi, cum totul, inclusiv luatul banilor, trebuia rezolvat în doi timpi şi trei mişcări, spălătorului i se cerea o îndemânare ieşită din comun. Şi nu atât pentru că, odată ivit, pe neaşteptate, verdele eliberator, maşina o zbughea din loc atât de iute, că te putea schilodi, ci mai ales pentru că puteai rămâne fără banii cuveniţi.

La Floreşti însă, dat fiind că se găsea o singură intersecţie, mare şi lată, iar maşinile erau puţine, aveai timp nu numai să primeşti banii, dar şi să taci la observaţiile unora de la volan despre ditamai găliganii care, în loc să muncească, trândăvesc pe la intersecţii sub pretextul că spală parbrize.

Astfel că, după o serie de încercări eşuate de a fi, pe rând, curelar, detectiv particular, depanator de ascensoare, critic literar şi curăţitor-reparator de pălării, Culai Cojocaru îşi deschise o firmă de Servicii Funerare. Şi-o înregistră la Registrul Comerţului sub numele semnificativ: Direct în Rai.

La vreun an de la înfiinţare, firma se clasă pe locul întâi în Topul întreprinderilor mici şi mijlocii, iniţiat de o Fundaţie ce scotea bani frumoşi din afacerea asta. Un loc fruntaş în Top aducea publicitate pe gratis. În plus, o firmă situată pe primele locuri