Prin natura profesiei a vestit moartea. Din pacate, si pe cea a multor rude apropiate - propria sora, cumnatul, verisori, cunoscuti, prieteni. Toate, victime ale cancerului. Ca o ironie a sortii, moartea i-a luat pe neanuntate pe cei doi copii ai sai - au murit subit, din cauze accidentale.
Nu poti explica in cuvinte obiectul profesiei sale fara sa te incurci in termeni tehnici. Profesor in medicina, specialist in histologie. Omul care examineaza fragmente de tesut uman recoltat pentru a vedea daca structura nu a fost invadata de cancer. Intr-un laborator de specialitate, prof. univ. dr. doc. Gioconda Dobrescu citeste prin luneta microscopului sentinta de condamnare la moarte a semenilor. Sau cel putin inceputul luptei cu moartea. In mod nefericit, si o parte a familiei a fost decimata dupa un preaviz acordat chiar de ea in laboratorul care-l conduce.
"ITI VINE SA URLI". Cel mai greu a fost in cazul propriei surori. La 70 de ani i s-a descoperit lichid in pleura - apa la plaman, cum se zice. La ftiziologie au avansat ca posibil diagnostic tuberculoza, dar tratamentul s-a dovedit ineficient. A luat doua fragmente din formatiunile tumorale gasite si le-a adus la laborator. "Le-am pus in lucru si dupa trei zile am vazut la microscop ca era mestaza unui cancer pulmonar. Mi s-a scurs sangele din cap in picioare, imi venea sa urlu, dar mi-am pastrat calmul. Le-am spus adevarul baiatului ei si sotiei lui, dupa care i-am explicat direct surorii mele, care era tot medic, ca are ceva mai putin grav decat era in realitate - ca exista formatiuni tumorale, ceva intre benign si malign... I-au dat lacrimile si mi-a spus sa am grija de copii, ceea ce am si facut dupa doi ani... Este ceva coplesitor atunci cand vezi privirea cu care asteapta cineva un rezultat, acea privire in care exista incredere, spaima, speranta, toate la un loc. Si tu trebuie sa vii sa spui adevarul"
