O credinţă străveche, înscrisă chiar în numele plantei. “Salvia” vine din latinescul “salvare” - a fi sănătos, a vindeca, a salva. La romani, era o plantă sacră, culeasă cu protocol.

Despre această plantă extrem de aromată, cu frunze verzi, albicioase, şi flori rozalbe şi violete, se spunea în Antichitate că este sacră, fiind adusă pe pământ chiar de zei. “Cine are salvie în gradină nu lasă bătrâneţea să se apropie” - spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci şi romani - Galen, Plinius, Dioscoride - elogiau şi ei salvia, considerând-o o regină a ierburilor tămăduitoare, cu efecte protectoare magice. Salvia era un remediu nelipsit, fiind folosită ca detoxifiant, protector împotriva diverselor infecţii care apar în această perioadă, tonic nervos şi psihic, reîntineritor. Se credea că acela care va consuma salvie înca de la începutul primăverii va întineri şi el, odată cu natura.

Salvia este o plantă cercetată intens, căreia medicina îi descoperă tot mai multe aplicaţii practice. Ea nu este doar un medicament natural, ci şi un leac excelent pentru menţinerea sănătăţii.

Şi în medicina tradiţională românească, salvia are numeroase întrebuinţări. Având o mare sensibilitate la îngheţurile din timpul iernii, ea este o plantă care necesită îngrijiri speciale şi, ca atare, nu creşte spontan, ci doar cultivată, mai ales în zonele sudice ale ţării. De la ea se folosesc frunzele şi părţile aeriene înflorite, care sunt foarte bogate în uleiuri volatile, având un gust puternic aromatic şi astringent. Găsim această plantă sub formă de ceai toate magazinele specializate, la fel ca şi anumite preparate pe bază de salvie, cum ar fi tinctura.

Boli interne, tratate cu salvie

Bronşita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secreţii abundente - pulberea de salvie, administrată constant vreme de o lună, câte o jumătate de linguriţă de 4 ori pe zi, r